Sistemul de rating al conținutului din Internet Explorer pe care nimeni nu l-a cerut
De ce Internet Explorer a încercat să noteze tot conținutul de pe web
Când te gândești la internetul de astăzi, cu servere cloud, optimizare SEO și domenii gestionate profesional, e greu să-ți imaginezi că browser-urile au încercat odată să „educe” conținutul cu ajutorul unor etichete ascunse.
Una dintre cele mai ciudate încercări a venit din partea Internet Explorer, care a vrut să implementeze un sistem complet de notare a paginilor web. Ideea părea simplă: fiecare site să-și declare singur cât de violent, sexual sau obscen este conținutul său. Browserul ar fi urmat apoi să blocheze automat materialele nepotrivite pentru copii.
Ce încerca să facă RSACi
Sistemul se numea RSACi și se baza pe un standard vechi numit PICS. Fiecare pagină putea include în codul său un set de valori pentru patru categorii principale: violență, nuditate, conținut sexual și limbaj. Administratorul browserului putea stabili limite pentru fiecare categorie și să le protejeze cu o parolă.
În teorie, totul ar fi funcționat perfect. Oricine ar fi putut naviga pe internet sub protecție, iar copiii nu ar fi ajuns pe pagini pe care părinții nu le doreau.
De ce nu a funcționat niciodată
În practică, problema a fost una simplă. Doar foarte puține site-uri au adăugat aceste etichete. Majoritatea paginilor web au rămas fără nicio evaluare.
Când utilizatorul activa filtrul, avea de ales între două opțiuni: să permită accesul la paginile neratate (caz în care filtrul devenea inutil) sau să le blocheze pe toate (caz în care aproape întregul web devenea inaccesibil).
Un standard prea complicat
PICS nu era doar un sistem de notare. Era de fapt un limbaj complet, capabil să definească reguli diferite pentru diverse regiuni sau organizații. Teoretic, orice utilizator putea crea propriul său sistem de evaluare și să-l folosească în Internet Explorer.
Microsoft a inclus și alte seturi de reguli, printre care unul din Taiwan, cu caractere chinezești care apăreau stricat pe Windows XP.
Cum arăta codul
Etichetele se adăugau fie în antetul HTTP, fie în secțiunea <head> a paginii. Exemplul clasic arăta cam așa:
<meta http-equiv="PICS-Label" content='(PICS-1.1 "http://www.rsac.org/ratingsv01.html" ratings (v 0 s 0 n 0 l 0))'>
Ce a urmat
Microsoft nu a renunțat. În IE7 au introdus o nouă schemă de evaluare, numită ICRAv3, tot în formatul .rat, care s-a adăugat la sistemul vechi pentru compatibilitate.
Ce ne învață această istorie
Sistemul a eșuat din motivele obișnuite: a presupus că toată lumea va coopera de bunăvoie. Fără o motivație clară sau o regulă obligatorie, site-urile nu au adoptat etichetele.
În schimb, astăzi folosim soluții mai practice — politici de conținut controlate de companii, filtre avansate sau setări personalizate pe care utilizatorul poate ajusta la nevoie.
Legătura cu web hosting
Dacă folosești hosting sau un VPS pentru site-ul tău, nu te confrunți cu aceste probleme vechi. În schimb, te concentrezi pe lucruri mai importante: DNS rapid și stabil, SSL activ, CSP headers pentru securitate și robots.txt pentru controlul crawler-elor.
La NameOcean oferim infrastructură web care funcționează fără complicații inutile. Nu mai avem nevoie de etichete ascunse sau de meta tag-uri vechi pentru a menține siguranța online.